Povestea bietului baiat de pe muntele Rhigi si a prietenului sau, Harry Davis, a fost scrisa ca sa trezeasca inima tinerilor nostri, care au primit o educatie aleasa, un sentiment de datorie fata de cei care sunt mai putin privilegiati; sa le arate ca cel needucat, neglijat si aparent vicios are in sufletul lui un sambure de bunatate si ca rabdarea, bunatatea si dragostea noastra va cadea ca o roua binecuvantata peste el, hranind ceea ce Dumnezeu a plantat in inima lui.
Adevarul conform caruia siguranta tarii depinde de virtutea cetatenilor ei nu poate fi suficient de profund inteles. Si nici nu se poate accentua destul de mult faptul ca este de datoria tanarului cat si a celui in varsta sa puna umarul pentru cauza binelui.
Poate ca, dupa ce vor citi povestea urmatoare, unii tineri vor intelege mai bine care sunt adevaratele lor bogatii; ca, desi nu au nici un ban sa ofere, ei detin comoara de a impartasi un exemplu de adevar, cinste, fidelitate, harnicie si de a face acte de incurajare, rabdare si bunatate. Daca aceasta istorioara invioreaza credinta celui favorizat in viata si il salveaza din disperare macar pe unul dintre cei pacatosi, ea nu a fost scrisa in zadar.