Crede Biserica lui Isus Hristos ca poate indeplini lucrarea lui Dumnezeu in lume fara o experienta clara a purificarii inimii si fara botezul Rusaliilor? Este recunoscut faptul ca numai in acest fel inaintasii nostri din primul secol au fost de folos pentru Stapanul; dar astazi exista impresia ca aceasta clarificare pentru o slujire roditoare poate fi dispensabila. Rezultatul este esec, descurajare, dezamagire, pentru ca Domnul este un Dumnezeu al metodei. Duhul Sfant asteapta sa le arate barbatilor si femeilor modul in care Crucea lui Hristos este calea spre o eliberare completa de puterea si vina pacatului.
Din motive evidente, nici o ramura a cunoasterii nu este atat de neglijata ca aceea a cunoasterii sinelui. In alte stiinte cunoasterea flateaza vanitatea inimii nesfintite; ii inalta pe oameni in ochii celorlalti, le mareste influenta in lume. Dar adevarata descoperire a sinelui raneste mandria noastra si distruge opinia buna pe care ne-am format-o despre noi si pe care o pretuim. Putem fi priceputi in orice alta stiinta si ignorati in aceasta. Putem fi priceputi in a calcula miscarile corpurilor ceresti si sa nu stim nimic despre miscarile propriei noastre naturi pacatoase. Putem fi in stare sa ne asezam piciorul pe un pisc montan unde nici un alt picior uman nu a calcat si sa fim, totusi, ignoranti cu privire la dimensiunile muntelui negru al eului din inima noastra. Putem fi in stare, prin analiza chimica, sa detectam si sa descompunem substanta materiei din jurul nostru, si, totusi, sa nu analizam niciodata motivele prin care suntem influentati, si care coloreaza si murdaresc intregul nostru comportament.
Traim intr-un secol al lipsei de profunzime, al superficialitatii, si posedam o capacitate minunata de a ne auto-insela. Dusmanul considera aceasta capacitate ca fiind una dintre cele mai eficiente arme pentru distrugerea sufletelor oamenilor.
Dragostea noastra pentru liniste si lipsa dispozitiei noastre de a fi deranjati ne fac sa evitam rugaciunea: “Cerceteaza-ma, Dumnezeule, si cunoaste-mi inima! Incearca-ma, si cunoaste-mi gandurile! Vezi daca sunt pe o cale rea, si du-ma pe calea vesniciei” (Psalmul 139/23,24). Oricat de dureroase si umilitoare pot fi cercetarea si expunerea, insusi inceputul unei vieti care este in totalitate pentru Dumnezeu atarna de faptul de a fi absolut onesti cu El in ceea ce priveste starea noastra sprituala actuala.
In dorinta lor arzatoare sa aiba succes multi striga la Dumnezeu pentru darul puterii spirituale. Dar Dumnezeu nu le poate indeplini dorinta, pentru ca El e un Dumnezeu gelos si nu Isi va da gloria Sa altuia; si a te increde in barbati si femei cu putere spirituala care sunt plini de ambitia de a se impune ar insemna sa hranesti capriciile lor si sa promovezi idolatrizarea lor si placerea pe care o au de a se afisa.
