Un comentariu excelent asupra Cantarii Cantarilor
Iata ce spunea Charles Spurgeon despre acest comentariu: „Cartea domnisoarei Newton este foarte draga celor care au o gandire spirituala; este plina de acea putere tainica ce vine de la Duhul lui Dumnezeu prin experienta profunda si prin partasia scumpa cu Preaiubitul.”
Spre deosebire de Eclesiastul, caracterul general al cartii Cantarea Cantarii este foarte frapant. De la inceput la sfarsit, Eclesiastul vorbeste despre desertaciunea creaturii, pe cand Cantarea vorbeste despre suficienta Preaiubitului. In Eclesiastul, autorul cauta in lume, de la un capat al ei la altul, in toate comorile ei de intelepciune, de placeri si de bogatii; dar in toate acestea nu gaseste niciun obiect care sa-i implineasca inima.
„Totul este desertaciune, da, desertaciunea desertaciunilor!”
Ce contrast in Cantarea Cantarilor! Obiectul care implineste inima este gasit! Acel Obiect nu este faptura, ci Iubitul. Un pasaj din Evanghelia sfantului Ioan ne prezinta perfect contrastul: Ioan 4:13, 14. Eclesiastul este intruchiparea primei parti a acestor versete: „Oricui va bea din apa aceasta, ii va fi iarasi sete”; Cantarea Cantarilor reprezinta ultima parte: „Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, in veac nu-i va fi sete”. Dragostea Lui este mai buna decat vinul, decat bogatiile, decat comorile, decat toate lucrurile.