E greu sa scrii despre Hristos...
E un fel de mers pe sarma, pasit pe mare, un balet teologic.
Riscul de a-L aduce in derizoriu, in maidanul familiaritatii, de-a te bate cu El pe umar sau de-a te trage de sireturi e un fel de pagubos ca santul inaccesibilitatii cand complexele de inferioritate inerente creaturilor, te blocheaza intelectual.
Am scris asa cum L-am cunoscut eu si cum Il mai vad...
Dar oare Il poti vedea pe Dumnezeu si apoi sa mai ai nesimtirea sau capacitatea de a-I mai face un portret?
Imi vine sa ma bag ca si esenienii intr-un butoi cu apa atunci cand scriu Numele Lui. Sau sa infloresc ca si toiagul lui Aaron.
