In secolul al saisprezecelea Reforma s-a dezlantuit asupra Europei ca o adevarata furtuna…
Continentul a ajuns intr-un adevarat vacarm, iar stalpii Romei s-au sfaramat. Miscarea a cuprins vietile tuturor, de la imparatul din palat, pana la pastorul care traia intr-o coliba din Alpi.
Adevaratul rod al Reformei au fost anabaptistii – un grup de oameni urati si persecutati de multi, dar care nu doreau altceva decat sa aduca Biserica la starea de curatie din timpul apostolilor. Viziunea lor a fost ca oamenii din secolul al saisprezecelea sa revina la tiparul crestinismului din Noul Testament.
O asemenea viziune era o amenintare la adresa bisericii de stat, iar atat catolicii cat si protestantii au incercat din rasputeri sa suprime miscarea anabaptista.
Nicaieri in alta parte persecutia nu a fost atat de aspra ca in Tarile de Jos. Din Friesland pana in Groningen, din nordul pana-n sudul Olandei, din Zeeland, Utrecht si Gelderland, din Brabant si Flanders – din piete si din locuri publice – se inalta fumul de la multele ruguri in flacari.
Din nou si din nou scena a fost reenacted – un Anabaptist cu mainile legate si cu un calus in gura era adus in fata, apoi legat de un rug si dupa ce imprastiau praf de pusca in jurul lui, aprindeau focul.
In ciuda acestui fapt miscarea s-a raspandit, iar focurile nu au incetat sa arda.
In Leeuwarden, o provincie din Friesland, la inceput preferau sa-i decapiteze in loc sa-i arda pe rug. Dar treptat focurile au inceput sa arda si in Leeuwarden. Nu ca ar fi fost vreo diferenta, pentru ca oricum erau ucisi; dar arderea de viu era o moarte mult mai dureroasa si de aceea era mai de temut.
Autoritatile colindau satele neincetat ca sa-i caute pe anabaptisti, iar numarul martirilor crestea tot mai mult. Fratii se intalneau cand si unde puteau – in camp, in grajduri sau noaptea intr-un locusor mai obscur din oras.
Dupa O SUTA DE ANI persecutia a incetat. Abia atunci Thieleman H. van Braght, un pastor menonit din Olanda, a adunat toate istorisirile despre martiri, informatii din dosare de la judecatorie si intamplari despre suferinta, intr-un volum mare intitulat Martyrs’ Mirror (Oglinda martirilor). In ziua de astazi aceasta carte despre martiri este cunoscuta doar de descendentii mai conservatori ai anabaptistilor si de cativa oameni de stiinta.
Unsprezece dintre aceste istorisiri sunt povestite in aceasta carte intr-un limbaj modern si intr-o forma mai simpla.
