„Strigatul sufletului” este o carte care da de gandit. Ne invita sa ne acceptam emotiile, sa realizam ca nu suntem singurii care avem parte de ele si, in final, sa strabatem drumul pe care emotiile il vor preschimba intr-o intalnire cu Dumnezeu, menita sa ne transforme vietile. Mesajul ei nu este nici pe departe stapanirea sentimentelor, ci explorarea tainei vietii noastre emotionale, ca mijloc de a-L cunoaste mai profund pe Domnul.
Din prefata
Emotiile sunt o componenta definitorie a fiintei umane. Putem fugi, ingroziti de ele, incercand sa le ingropam cat mai adanc in noi prin activitati, adictii sau reprimari, ori putem sa le exacerbam rolul si locul, devenind obsedati de ceea ce simtim si de intrebarea de ce simtim asa ceva. Ne putem petrece viata incercand sa traim anumite emotii, care ne fac placere, sau controland alte emotii, pe care le consideram negative sau ne ingrozesc.
„Strigatul Sufletului” ne invita sa privim emotiile umane dintr-o perspectiva inedita: ca pe ceva care, desi este trait in plan orizontal, reflecta ceva despre planul vertical, despre relatia cu Dumnezeu. Mai mult, nu numai ca luptele noastre emotionale dificile arunca lumina asupra relatiei cu Dumnezeu, dar ele chiar sunt o fereastra prin care descoperim o particica din inima lui Dumnezeu. Cartea se bazeaza pe 4 premise de baza: ca emotiile nu sunt amorale, ci reflecta lupte interioare; ca efortul nostru trebuie sa se indrepte spre transformarea emotiilor negative in pozitive, ci spre problema mai profunda a relatiei cu Dumnezeu si semenii; ca in cartea biblica a Psalmilor gasim un ghi fascinant pentru universul launtric al inimii omului, care ne descopera in culori cat se poate de vii viata emotionala a lui Dumnezeu; si, cel mai important, ca toate emotiile, inclusiv cele intunecate, ne dezvaluie un crampei din caracterul lui Dumnezeu.
In acest scop, autorii – un psiholog iscusit si un teolog de renume – si-au dat mana petru a parcurge cartea Psalmilor prin prisma relatiilor. Mania injusta sau justa, anxietatea distructiva si teama constructiva, invidia si gelozia, dragostea, disperarea nascuta din abandon, speranta restaurata, dispretul degradant si dispretul sfant, dezgustul rusinii si paradoxul ei – devin rand pe rand o fereastra deschisa nu doar spre inima noastra si a semenilor nostri, dar si spre inima lui Dumnezeu, o fereastra in care ceea ce vedem ne imbie la viata, speranta si asteptare cu incredere a unei lumi mai bune.
