Lumina mamei
Din ochii tai coboara mii de stele
Iar eu ma-nalt spre cer purtat de ele.
Coboara-ntinse, verzi si proaspete campii
Si ierni urcate-n sanii argintii.
Coboara muguri mici pe ramuri crude,
Si toamne-mbogatite, cu crestetele ude.
Din ochii tai coboara raspunsul la-ntrebari
Si tot din ei ma-mbie atatea cautari.
Lumina noptii curge ceresc prin ochii tai
Si tot din ei se-nalta bland soarele din vai.
Azi vreau sa urc, maicuta, spre ochii tai cu flori,
Dar tu-ngenunchi la mine ca de atatea ori
Si-n ochii tai de roua ma simt asa de bine,
Ca vreau ca tot pamantul sa semene cu tine.
Licentiata in filologie si teologie, Roxana Lupu sprinteaza pe ultima suta de metri a unui doctorat in lingvistica la Universitatea din Bucuresti. Iubitoare de carte si de carti, a lucrat ca bibliotecar, iar in prezent este asistent universitar, predand „cu mult drag” (in propriile-i cuvinte)) limba romana. A sculptat versuri inca din anii de liceu, dar cartea de fata contureaza primele eforturi serioase de a ciopli din cuvinte jucarii pentru copii.
Marile realizari ale Roxanei se numesc Sara (6 ani) si Andrei (aproape 4 ani). O a treia realizare, un fratior, „este pe drum”, gata sa dea si el ochii cu lumina. Pentru prichindeii de-acasa si pentru toti cititorii nevarstnici, autoarea a asezat in versuri povestea astrilor pe care Creatorul i-a randit asa de intelept pe bolta. „Invata de la toate!” – e mottoul Roxanei Lupu. Chiar si de la meteori...
