Problema botezului creștin s-a pus din prima zi a formării Bisericii Domnului Cristos - ziua Cincizecimii - când la propovăduirea lui Petru din Ierusalim s-au întors la Dumnezeu circa 3000 de suflete, adică s-au pocăit, au crezut în Evanghelia propovăduită de el, apoi ucenicii i-au botezat (Fapte 2:38,41). Nise relatează apoi în cartea Faptele Apostolilor botezul aplicat de Filip celor din Samaria care s-au pocăit și au crezut (Fapte 8:12), botezul lui Simon (Fapte 8:13) și botezul famenului etiopian (Fapte 8:36,38), botezul aplicat de Petru centurionului Corneliu și tuturor celor ce erau în casa lui (Fapte 10:47,48), botezul făcul de Pavel, Lidiei și tuturor celor din casa ei (Fapte 16:15), botezul aplicat de Pavel temnicerului din Filipi și tuturor celor ai lui (Fapte 16:33), deasemenea botezul aplicat de Pavel lui Crisp, Gaius și celor din Corint care s-au pocăit și au crezut (Fapte 18:8, 1 Cor. 1:14), botezul aplicat de Pavel celor doisprezece ucenici din Efes în numele Domnului Isus, care primiseră numai botezul pocăinței al lui Ioan Botezătorul.
Lucrarea de față prezintă într-un mod original zece grupe de argumente privind botezul creștin nou-testamental, după cum urmează:
1. Argumente istorice
2. Argumente juridice
3. Argumente teologice (biblice)
4. Argumente profetice
5. Argumente sociologice (antropologice)
6. Argumente psihologice
7. Argumente etice
8. Argumente logice (misionare)
9. Argumentul adevărului
10. Argumentul suprem: proba dragostei
