„Odata ajunsa pe o campie verde, pe care cresteau margarete albe si aurii, stiind ca nu mai poate fi vazuta din casa, Anne trebui sa se opreasca, sa rada in hohote. Un vanticel parfumat adia, cu blandete. Sprijinita de trunchiul unui mesteacan alb, care se inalta intr-o margine a campiei, Anne rase din toata inima, asa cum facea mereu...”
Intre paginile cartii pe care o tineti in maini, se aude hohotul de ras al Annei, i se simte surasul sagalnic sau lacrima de calda duiosie si de mila plina de dragoste, in functie de povestea pe care ne-o istorisesc cronicile din Avonlea ei cea atat de draga, cea atat de neegalat, cea atat de clocotitoare de viata! Va uram lectura placuta, cu siguranta ca o veti insoti pe Anne si in hohotul de ras, si in zambet, si in lacrima, asa cum ati facut, de cand o cunoasteti... si asa cum facem si noi.
