"De fiecare data cand cadeam in capcana intinsa de urmaritor, dupa ce ieseam din ea imi spuneam ca nu voi mai ajunge prada aceleiasi momeli. Ciudat e ca, dintr-o naivitate pe care nici acum nu o inteleg, repetam, ca fermecat de o amnezie coplesitoare, acelasi ritual al mortii, cu loialitatea unui sclav impins de la spate de exigentele biciuitoare ale unui stapan aspru si neinduplecat. Dupa fiecare cadere in cursa ispitei, alergam la Cel ce pune balsam pe rana, cu rusinea omului care stie ca a dezamagit, in mod repetat, asteptarile si increderea unui prieten. Imi era pur si simplu rusine sa stau in rugaciune in fata lui Dumnezeu si sa Ii cer sa ma ierte pentru aceeasi greseala comisa la nesfarsit. "Mai rabda Dumnezeu atata neseriozitate din partea celui care i-a promis ca si-a invatat lectia si ca nu va mai repeta aceleasi gafe pacatoase?" Intrebarea aceasta si altele asemenea ei ma faceau sa ma simt persoana cea mai ingrata si sa ma gandesc ca, daca as avea putina demnitate, nu as mai indrazni sa stau in fata justitiei divine in starea asta deplorabil de nevrednica si ticalos de obraznica. Ma facea sa imi caut in reusitele personale, provizii de vrednicie, care sa ma califice in vederea intrarii in Sfanta Sfintelor, in prezenta lui Dumnezeu. Ei, tocmai acest rationament, in loc sa ma stimuleze la disciplinare spirituala, reusea sa ma indeparteze cu forta unor curenti de ape de Datatorul harului." (Autor)
Dinu Burzo a absolvit teologia la Institutul Teologic Penticostal Bucuresti (licenta) si la University of Wales Lampeter UK (masterat), iar in prezent isi face cercetarea doctorala in teologie protestanta. Slujeste in Biserica Penticostala Logos Cluj-Napoca.
