In cartea Evrei, suntem atentionati de pericolul neascultarii in care au cazut aceia care au iesit din Egipt sub conducerea lui Moise si ale caror trupuri moarte au fost ingropate in nisipurile pustiei. Tragedia din Numeri este explicate de narator in termenii “pacatul cu voia” Or, stim din Levitic ca, pentru pacatul cu voia, Dumnezeu nu a prevazut solutie, iar in Evrei ni se spune ca “daca pacatuim cu voia, dup ace am primit cunostinta adevarului, nu mai ramane nicio jertfa pentru pacate, ci doar o asteptare infricosata a judecatii si vapaia unui foc care va mistui pe cei razvratiti” (Evrei 10/26-27). Cum trebuie definit pacatul cu voia? Oare pericolul il paste sip e cel nascut din nou? Cum trebuie definite credinta mantuitoare? Cum trebuie definite siguranta mantuirii? La astfel de intrebari raspunde Epistola catre Evrei.
Insa autorul nu se multumeste cu prezentarea si definirea pericolului. El se grabeste sa ofere cititorului Solutia evitarii lui: credinta in Domnul Isus Hristos pastrata pana la sfarsit. O astfel de credinta atarna de masura cunoasterii Celui in care credem. Este deci firesc ca tema central a acestei carti sa fie persoana si lucrarea Domnului Isus Hristos. Fiind “Mare Preot al bunurilor viitoare, (Hristos) a trecut prin cortul acela mai mare si mai desavarsit, care nu este facut de maini, adica nu este din zidirea aceasta; si a intrat o data pentru totdeauna in Locul preasfant, nu cu sange de tapi si de vitei, ci cu insusi sangele Sau” (Evrei 9/11-12), deschizand astfel drum “spre casa” si castigand o rascumparare vesnica pentru toti cei ce cred in El.
