„...Dupa rugaciune, George din Casa lui Iacov s-a ridicat in picioare si l-a implorat pe Conrad Grebel in Numele lui Dumnezeu sa-l boteze cu botezul crestin adevarat, pe baza credintei si cunoasterii lui. Iar cand el a ingenunchiat avand aceasta rugaminte si dorinta, Conrad l-a botezat..."
Aceste cuvinte, consemnate de un martor anonim la evenimentele de la Zürich petrecute intr-o noapte rece din ianuarie 1525, relateaza un act revolutionar de constiinta care este considerat pe drept cuvant actul de nastere al miscarii anabaptiste. Caci acesta a fost punctul crucial in disputa ce viza relatiile incurcate dintre biserica si stat in secolul al XVI-lea.
Ruptura decisiva de Zwingli si de ceilalti reformatori a fost un pas la care anabaptistii nu s-au decis deloc usor, caci in anii 1500 erezia era sinonima cu tradarea. Pretul pentru ca au pus in discutie interese bine-statornicite a fost mare, si lista anabaptistilor care l-au platit este lunga. Unii dintre ei au fost arsi pe rug, altii au fost inecati, altii au fost decapitati. Multi dintre ei si-au trait restul zilelor in inchisori sordide. Si toti au invatat ce inseamna nesiguranta si teama. Dar miscarea nu a putut fi infranta.
Istoria anabaptistilor este o cronica vie a aparitiei si raspandirii invataturilor acestei ramuri viguroase si importante a gandirii crestine, careia ii datoram notiunea de libertate religioasa, atat de draga noua azi.
