Ellen așteaptă cu nerăbdare să se mute la oraș, la mătușa ei, pentru a deveni croitoreasă. Însă, odată ajunsă acolo, entuziasmul îi este umbrit de dezamăgire. Convinsă să pătrundă într-o încăpere interzisă, se trezește în fața unor urmări dureroase, nu doar fizice. Și totuși, nu își pierde nădejdea. Își amintește de un verset pe care îl repeta adesea împreună cu fratele ei, imobilizat: „Și toți câți se atingeau de El erau tămăduiți.” Pornind de la aceste cuvinte, Ellen pornește în căutarea răspunsului: se referă ele doar la vindecarea trupului sau la ceva mult mai profund?