Cand corabiile lui Magellan au trecut in apropierea Tarii de foc, aflata in extremitatea sudica a Argentinei, bastinasii de pe tarm, pentru ca nu vazusera in viata lor astfel de ambarcatiuni, nu le-au luat in seama, convinsi fiind ca pe dinaintea ochilor le-au trecut niste simple naluci. In imaginatia lor nu era loc pentru ciudatele corabii cu panze ale temerarului navigator.
De atunci, lumea s-a schimbat cu o viteza ametitoare. Corabiile cu panze au devenit piese de muzeu, iar somptuoasele vase de croaziera care se perinda in zona respectiva sunt un prilej nimerit pentru 'bastinasii' pregatiti sa le vanda turistilor Coca Cola si suveniruri. Stiinta a evoluat si ea spectaculos, iar semnele, zvonurile unei lumi spirituale par si ele, intr-o epoca a rationalismului si a reductionismului, niste biete naluci.
Lucru hotarat, suntem rodul intamplator al unui Big-bang cosmic, am evoluat cu rabdare dintr-o supa primordiala, iar biologicul e destinul nostru final. Creatorul a fost demult alungat din Edenul recreat dupa chipul si asemanarea noastra. Cine mai are azi timp sa desluseasca soaptele care ne cheama spre o imparatie fabuloasa dar vaga, ascunsa privirii, mai presus de lumea noastra palpabila?
Philip Yancey propune in cartea sa, destinata indeosebi locuitorilor zonelor de frontiera ale credintei, un superb exercitiu de imaginatie. El se intreaba: Daca totusi Pamantul nu e decat umbra Cerului? Daca suntem, in fapt, muzica si cuvintele unui Creator? Oare ce melodie s-ar cuveni sa fredonam, ce cuvinte ar trebui sa rostim? Ce forme imbraca zvonurile unei realitati extra-terestre pentru omul contemporan?
Oare ce [Dumnezeu] ne lipseste pe Pamant?
