1 Ioan - Beniamin Fărăgău

„Rămâneți în El” – îi îndeamnă Ioan pe destinatarii epistolei sale – „pentru ca, atunci când Se va arăta, să avem îndrăzneală și să nu fim dați de rușine, depărtați de El” (1 Ioan 2:28). Însă realitatea în care trebuie să rămânem este nevăzută și intangibilă. Cu toate acestea, apostolul folosește, în epistola sa, de 40 de ori verbe care exprimă certitudini legate de această realitate a credinței: suntem născuți din Dumnezeu, Îl cunoaștem pe Dumnezeu, am trecut din moarte la viață, știm că suntem în El, avem viață veșnică.

Poate părea dificil să afirmăm cu tărie lucruri pe care nu le putem demonstra noi înșine și pe care alții nu le pot verifica. Dar, pentru că riscul autoînșelării are consecințe veșnice, nu este de mirare că, în zilele noastre, mulți caută semne vizibile – vorbirea în limbi, prorocii, minuni. Și totuși, la judecată, acestea nu vor avea valoare înaintea lui Hristos (vezi Matei 7:22-23).

Ioan ne oferă însă dovezi sigure: trăirea în neprihănire și iubirea de frați. El avertizează clar: „Oricine nu trăiește în neprihănire nu este de la Dumnezeu, nici cine nu iubește pe fratele său” (1 Ioan 3:10).