Cartile 1 si 2 Imparati incep cu construirea Templului lui Solomon si se incheie cu daramarea lui. Bucuria coborarii slavei lui Dumnezeu in mijlocul poporului Sau este spulberata de destinul tragic al lui Israel. Imediat dupa moartea lui Solomon, tara se divide in Regatul de Nord, cu capitala la Samaria, cuprinzand zece din semintiile lui Israel, si Regatul de Sud, avand capitala la Ierusalim si cuprinzand celelalte doua semintii: Iuda si Beniamin. Perioada regatului divizat se termina, pentru cei din nord, cu robia asiriana (722 i.Hr), iar pentru cei din sud, cu robia babiloniana (586 i.Hr).
Desi istoria celor doua imparatii se impleteste cu interventiile lui Dumnezeu prin profetii Sai, in incercarea de a opri decaderea si de a-Si rechema poporul in relatia Legamantului, nesocotirea sistematica a Legii, a Templului si a trimisilor Lui, a semnat destinul lui Israel si Iuda.
Mesajul cartii subliniaza faptul ca Dumnezeu nu doreste moartea pacatosului. El are o indelunga rabdare si asteapta intoarcerea celui rau de la calea lui stricata. Dar pe de alta parte, indelunga Sa rabdare nu reprezinta o vesnica rabdare. Daca razvratirile nu contenesc si paharul nelegiuirilor se umple, atunci mania lui Dumnezeu se revarsa chiar si impotriva poporului Sau ales.
