Blog

2 min de citit

Atunci când citești o carte și vezi cum setea de Dumnezeu se adâncește, știi că ești binecuvântat să citești o carte despre care vrei să spui ulterior și altora.

Deschizătorul de drumuri e despre călătorie, alipire, despre întoarcerea din nou și din nou către Cel care a ales să lupte pentru noi și o face si azi.

Pe măsură ce m-am cufundat în carte, mi-a fost dat harul să descopăr noi fațete ale dragostei lui Dumnezeu și asta într-un mod proaspăt și personal.

“Când Dumnezeu bate și intră în inima ta, Se strămută în ea, Își face sălaș în ea, Își stabilește reședința și căminul în ea, Se descalță, aprinde o lumanare, Se apleacă și te cuprinde cu brațul Lui; Calea te-a găsit deja și ești acasă, acolo unde ești cunoscută emoțional și cu sufletul mereu în siguranță” ---am evidențiat paragraful acesta pe paginile cărtii mele și am trecut cuvântul „Gold” în dreptul lui pentru că fix asta reprezintă adevărul acesta pentru inima mea.

În lumea asta nebună, agitată și mereu pe fugă, ce mult am nevoie să îmi amintesc CINE îmi e acasă și CINE luptă cel mai mult pentru mine. În zile în care gândurile îmi sunt măcinate de teamă și inima îmi bate cu putere nu ca răspuns la dragostea Lui ci mai degrabă la veștile grele din jur, am nevoie să îmi amintesc că sunt văzută, cunoscută și iubită într-un mod deplin și perfect.

Ann e o femeie profundă și o maestră în mânuirea cuvintelor și trăirilor iar în această carte nu se dezice deloc de la asta. Totuși, atu-ul ei cel mai mare e legat de căutarea unei intimități crescânde în relația ei cu Dumnezeu și dorința de mai mult care reiese cu fiecare pagină scrisă.

La finalul cărtii pot concluziona fără să greșesc că Personajul cel mai grozav e Iisus și despre El și pentru El sunt toate.

Mă simt invitată „să-mi modelez viața în forma crucii adică să trăiesc cu brațele întinse larg, să renunț la orice formă de control, să traiesc cu inima vulnerabilă ” stiind de către Cine sunt iubită.

Eu sunt Laura Dinu, sotia lui Cosmin și mama Evei. Locuiesc în București de 16 ani dar sunt născută în Timișoara și crescută în Arad.

Pe măsura ce anii au trecut, partea mea introvertă a ieșit tot mai mult la suprafată și învăț să jonglez cu ea :)

Nu-mi plac deloc "small talks" și mă simt tare inconfortabil când trebuie să le am. Iubesc să creez tradiții de tot felul atât in familie cât și în alte medii/relații în care petrec mult timp. Îmi place să călătoresc dar îmi plac și ritmurile și predictibilitatea. Nu zic "nu" unei cărți bune și scrisul în jurnal mă ajută să îmi pun ordine in gânduri și deseori și în inimă.

Cea mai mare comoara îmi sunt relațiile și cea cu Iisus îmi dă sens și direcție.