Inchinarea placuta inaintea lui Dumnezeu este giuvaerul pierdut al Bisericii Evanghelice.
Frate si sora, noi suntem adusi la Dumnezeu, la credinta si la mantuire ca sa ne inchinam si sa-L adoram pe El. Noi nu venim la Dumnezeu ca sa fim transformati automat in crestini, in crestini mici si plictisitori, facuti dupa acelasi calapod.
Pot sa spun cu toata certitudinea, bazat pe autoritatea descoperirilor din Cuvantul lui Dumnezeu, ca orice barbat sau femeie de pe acest pamant care este plictisit si dezinteresat de inchinare nu este pregatit pentru cer.
Avem biserici mari, sanctuare frumoase si ne unim cu totii in referenul: „Nu avem nevoie de nimic”. Dar toate indiciile spun ca suntem intr-o mare nevoie de inchinatori.
Sunt de parere ca nu trebuie sa ne concentram asupra lucrarii pentru Dumnezeu pana cand nu am invatat semnificatia si placerea de a ne inchina Lui. Un inchinator poate lucra in asa fel incat lucrarea lui sa aiba valoare vesnica. Dar un lucrator care nu stie sa se inchine nu face altceva decat sa ingramadeasca lemn, fan si trestie pentru momentul cand Dumnezeu va arde lumea.
Deoarece nu suntem inchinatori adevarati petrecem o gramada de timp in biserici doar invartindu-ne rotile, consumand benzina, facand zgomot, dar nu ajungem nicaieri.
Eu, unul, prefer sa ma inchin lui Dumnezeu decat sa fac orice alt lucru pe care-l stiu in lumea asta larga.
