Cartea „Daniela” prezintă o poveste adevărată.
Călăuzită de mama și bunicii ei, Daniela face primii pași pe calea credinței. Experiențele din copilărie ale autoarei ilustrează ce înseamnă a umbla cu Dumnezeu în fiecare zi.
Din nou în mijlocul familiei
Vara anului 1968, sfârşitul lunii iunie, aduse toată paleta de culori a verii. Căpşunii din grădina bunicii erau numai buni de cules, dar acolo era numai bunica stăpână.
– Bunico, te rog, mai spune-mi o dată când trebuie să sosească mama şi surorile mele, căci ceasul se mişcă foarte încet!
– Daniela, acum mergem să culegem căpşuni, căci s-a luat roua de pe ele, dar la ora două, adică ora 14, bunicul va merge la gară după Oltica şi surorile tale. Noi le vom pregăti o spumă de căpşuni şi am pus deja supa să fiarbă.
– Bunicuţo, ce scumpă eşti! Mă bucur nespus de mult că în curând o voi vedea pe mama şi pe surioarele mele. Îmi dai voie să merg şi eu la gară cu bunicul?
– Nu, draga mea, noi avem foarte multe de pregătit, iar bicicleta bunicului va fi foarte încărcată cu bagajele mamei tale la întoarcere. Tu vei rămâne cu mine acasă de această dată.
Daniela apucă o mătură de coadă, supunându-se hotărârii bunicii de-a rămâne acasă şi începu să măture cu grijă scările, apoi trotuarul până la poartă.
– Piu! Piu! Piu! se auzi din magazia cu lemne. Daniela a aplecat urechea, ascultând cu atenţie, apoi a pornit spre locul de unde venea piuitul. Pe cuibarul găinilor, o găinuşă americană clocise propriile ei ouă. Şapte puişori negri şi neastâmpăraţi îşi scoaseră căpuşoarele de sub penele protectoare ale mamei lor, piuind şi cerşind mâncare. Daniela a înţeles că are nevoie de ajutorul bunicii. A căutat-o în grădina de căpşuni, dar bunica nu mai era acolo. S-a grăbit spre bucătărie, unde a găsit-o, bătând cu telul spuma de căpşuni. S-a aşezat pe un scaun şi a aşteptat cuminte, până ce bunica a terminat de bătut spuma. De altfel, ea a încercat să vorbească, dar în zadar, căci bunica nu o auzea, datorită zgomotului puternic. Când bunica a terminat, a zărit-o pe Daniela pe scăunel, cu ochii mari, gesticulând.
– Spune, draga mea, ai făcut vreo poznă?
– Găina, bunico! Găina neagră americană a făcut şapte puişori flămânzi.
–Aceasta este o veste bună, draga mea. Să mergem să le pregătim mâncarea.
Bunica puse într-o farfurie făină de porumb, în care frământă un ou fiert rămas de la masa de dimineaţă, după care adăugă puţină brânză dulce de văcuţă. Daniela a luat puţin pe deget şi a gustat, după care a exclamat:
– Nu e bună, bunico! Puişorilor nu le va plăcea această mâncare!
– Daniela, vedem noi acuşica dacă le va plăcea sau nu, spuse bunica. Până ce ducem prânzul puişorilor, poţi gusta din căpşunile pe care ţi le-am păstrat.
Daniela a întins cu lăcomie mânuţele spre farfuria unde o aşteptau căpşunile spălate.
