INTRODUCERE
Pentru a intelege Epistola catre Evrei este esential sa cunoastem si sa intelegem cele cinci legaminte pe care Dumnezeu le-a facut cu Israelul, pentru ca intregul mesaj al epistolei se roteste si se concentreaza pe aceste legaminte. Aceasta, bineinteles, ridica intrebarea, „Ce este atat de special in legatura cu Israelul? De ce a facut Dumnezeu aceste legaminte cu Israelul? Care este scopul legamintelor? In ce mod sunt incluse aceste legaminte in planul general de rascumparare a lui Dumnezeu?” Pentru a raspunde acestor intrebari importante, trebuie sa ne intoarcem un pas inapoi in marturia descoperita. De fapt, este necesar sa privim cu atentie in trecutul vesnic. Inainte de facerea cerului si a pamantului, a ingerilor si a oamenilor, era doar Dumnezeul Triun. In Dumnezeul Triun erau toate perfectiunile divine - dragoste, bucurie, pace, sfintenie si slava. Se pare ca in trecutul vesnic, acest Dumnezeu al dragostei a dorit fapturi care sa impartaseasca dragostea si slava Lui. Referirea la Dumnezeul vesnic si nemuritor este facuta in Isaia 9 versetul 6. Acest fapt incredibil a fost scos in evidenta in rugaciunea de mare preot a Domnului nostru in Ioan 17 versetul 24. Domnul nostru se roaga, „Tata, vreau ca acolo unde sunt Eu, sa fie impreuna cu Mine si aceia, pe care Mi i-ai dat Tu, ca sa vada slava Mea, slava pe care Mi-ai dat-o Tu: fiindca Tu M-ai iubit inainte de intemeierea lumii.” Si apoi, in versetul 26, Domnul nostru se roaga din nou: „Eu le-am facut cunoscut Numele Tau, si li-L voi face mai cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, sa fie in ei, si Eu sa fiu in ei.” Primul lucru care trebuie observat in trecutul vesnic privind Dumnezeul Triun este ca El este Parintele vesniciilor care avea nevoie de fapturi sau copii care sa impartaseasca dragostea si slava Lui. Un al doilea lucru care trebuie observat in Scriptura privind trecutul vesnic este ca Dumnezeul Triun este un imparst vesnic. 1 Timotei 1.17 afirma, „A imparatului vesniciilor, a nemuritorului, nevazutului si singurului Dumnezeu, sa fie cinstea si slava in vecii vecilor! Amin.” Astfel, privind cu atentie in trecutul vesnic, putem vedea un Parinte vesnic si un imparat vesnic. Un Parinte vesnic avea nevoie de copii cu care sa poata impartasi dragostea si slava Lui. Un imparat vesnic presupune un tron vesnic, un domeniu peste care sa conduca si niste supusi de bunavoie. Dr. Alva J McClain a afirmat bine, „o cercetare generala a materialului biblic arata ca acest concept al ‘imparatiei’ considera o situatie totala continand cel putin trei elemente esentiale; primul, un conducator cu o autoritate si o putere corespunzatoare; al doilea, un regat cu supusi; si al treilea, exercitarea actuala a functiei de conducere.”...
