Gladys Aylward (1902-1970), pe propriile ei economii, pleaca in misiune in China fara a avea sprijinul unei societatii de misiune. Anul plecarii, 1932, a fost un an in care razboaiele civile si incercarile de expansiune ale diferitelor puteri au sfasiat structura tarii bazata pe traditie si obiceiuri. Mandarinul Yangcheng o insarcineaza sa verifice executia unui ordin guvernamental si astfel are posibilitatea de a intra in fiecare sat si de a-i invata pe oameni despre credinta in Hristos. In timpul ocupatiei japoneze a ajutat mai mult de o suta de copii sa treaca muntii spre regiunile neocupate de peste raul Huang Ho. A fost totodata si un martor de incredere al martiriului bisericii crestine chineze in timpul consolidarii puterii comuniste. A slujit in tabere de refugiati, in inchisori, intr-o colonie de leprosi, printre studenti si calugari budhisti, dar numele ei este amintit cu cea mai mare recunostinta de catre sutele de copii orfani, abandonati, pe care i-a salvat de la foamete, adesea cu pretul privarii propriei persoane. Gladys Aylward a devenit cetatean chinez si a ramas pana la sfarsitul vietii o slujitoare credincioasa a poporului in mijlocul cairuia a ales sa-si traiasca viata. A murit pe Insula Taivan. Azilul de copii din Taipei ii poarta si astazi numele. Cartea din fata este prima biografie a lui Gladys Aylward publicata in limba romana.
"Milioane de oameni din China nu au auzit niciodata despre Evanghelie. Acum, ca usile sunt deschise, ceva trebuie sa se intample."
-- Gladys Aylward, in anii tineretii
"China, acel loc atat de drag ei, isi inchisese granitele pentru Cuvantul lui Dumnezeu, dar pentru Isus Hristos nu exista granite inchise, nu exista usi inchise. Puterea Lui divina trece peste orice granite pamantesti. El rupe toate legaturile."
-- Gladys Aylward, mai tarziu in viata
