In acest al doilea roman al sau, dupa cel de debut, Funiile dragostei, care a beneficiat de un interes deosebit din partea cititorilor, Ligia Seman continua sa-si cucereasca cititorii prin problematica abordata, pentru ca tot ce tine de conditia umana si de experienta care creeaza destinul unui om este in acelasi timp vechi si nou, starnind interesul si, mai mult, o participare afectiva a cititorului la viata personajelor, la drama lor, dar cel mai important lucru este ca, prin experienta acumulata de eroii romanului se stabileste limpede si definitiv pozitia omului fata de divinitate, adica dependenta omului de Dumnezeu, asa cum ar trebui sa o inteleaga oricine doreste sa fie fericit in viata.
Particularitatea care vine din experienta personajelor acestui roman este aceea a raportarii lor la problema handicapului, una dintre cele mai actuale probleme cu care se confrunta societatea noastra post-comunista. Concluzia care decurge in mod firesc din inlantuirea evenimentelor postuleaza adevarul despre handicapurile constiintei, care sunt reale, la fel ca si cele fizice, chiar daca nu izbesc privirea, ele ii deformeaza pe cei care le poarta inlauntrul lor din punct de vedere moral si le dovedesc natura monstruoasa cand este vorba de relatiile din plan social.
Din Nota editurii
