Numai cetățenii cerului cunosc ce zi de bucurie este ziua veșniciei; însă fiii Evei, pribegind pe pământ, gem sub amărăciunea și tristețea zilei de acum. Zilele vremii de acum sunt puține și rele, și pline de dureri și strâmtorări. Aici omul se întinează cu multe păcate, este cuprins de multe patimi, e împresurat de multe temeri, înlănțuit de multe griji, amăgit de multe dorințe după lucruri noi și ciudate, înconjurat de multe greșeli, atacat de multe ispite, moleșit de plăceri, chinuit de sărăcie.
De aceea, suflete al meu, tu nu poți avea mângâiere deplină și bucurie neschimbată decât numai în Dumnezeu, care mângâie pe cei săraci și ridică pe cei smeriți. Așteaptă încă puțin împlinirea făgăduinței lui Dumnezeu și vei avea din belșug în cer toate bucuriile!
* * *
Din prefață: „Cartea aceasta este cunoscută sub numele Imitatio Christi. Cei mai mulți o atribuie lui Thomas a Kempis, un călugăr care ar fi trăit în secolul al XIII-lea. Este tradusă în foarte multe limbi, și este cea mai răspândită din lume, după Biblie. În românește a fost tradusă în 1845 de Gavriil Munteanu, fost membru al Academiei Române. De atunci încoace au mai apărut și alte traduceri.“
* * *
