NEVOIE SI PLINATATE
In Domnul Isus Cristos, intr-un anumit sens foarte important, noi, cei care credem, suntem deja „umpluti deplin” cu toate bogatiile Lui; si desigur, printre ele, si cu „Duhul, pe care trebuie sa Il primeasca cei care cred in El” (Ioan 7:38); acel rau care „va curge” ca un rau al binecuvantarii din inima fericita a celui ce L-a primit. In ce sens suntem deja „plini”? In sensul ca binecuvantarile sunt deja pregatite pentru noi in Cristos, Cel la care am venit si in care suntem. Plinatatea este cu adevarat in El si se afla in El pentru noi. Iar noi suntem in El, in Izvorul sfant al Raului sfant. Stiu, insa, ca asta nu este totul.
Noi putem fi in Izvor si totusi, din propria noastra vina, se poate ca Izvorul sa fie prea putin in noi. Orbirea noastra, indiferenta, necredinta sau groaza ascunsa de a fi cu totul la dispozitia Lui (O, spaima nelalocul ei, „fara sa fie vreo pricina de spaima!” – Psalmul 53:5) pot inchide supapa prin care ar trebui sa primim binecuvantata plinatate. Este insa de folos sa ne aducem aminte ca ea este la dispozitia noastra. Suntem peste masura de bogati in resurse si totusi, saraci in rodire. Daca asa stau lucrurile, nu trebuie decat sa cerem, cu simplitate, si sa ne insusim.
