Principiul daruirii lui Dumnezeu este harul; principiul ajungerii noastre la tinta este credinta; si „faca-ti-se dupa credinta ta” este conditia ferma. Credinta nu este doar o intelegere a lucrurilor cu ajutorul intelectului, nici doar consimtamantul ratiunii, cu toate ca sunt necesare si aceste doua elemente. Credinta este un principiu de actiune, care produce ascultare fata de Dumnezeu si se arata in afara in dragoste fata de oameni. Credinta incipienta asculta de Dumnezeu in punctul primar: omul se increde in Cristos pentru a fi salvat e mania divina, si dobandeste acel folos primar pentru care se increde in Cristos. Credinta care se dezvolta asculta de Dumnezeu in diversele si succesivele puncte ale voii Lui sfinte; aceasta rezulta in sfintirea caracterului si in curatia umblarii. Potrivit acestei inaintari a cedintei in evlavie practica va fi si greutatea de slava pe care va putea sa o poarte fiecare. Orice lucru anume pentru care masura de credinta a cuiva nu se califica nu va fi obtinut.
