Totusi, un baietas din grup parea ca-si pastreaza un fel de independenta. Privi tinta la necunoscutul care nu se misca, apoi gurita se deschise intr-un zambet voios aratand doi dintisori microscopici. Zambetul se accentua in obrajorii trandafirii in care se separau doua gropite, si deasupra plansetelor, se auzi deodata un ras voios. Capitanul Padelton inainta repede doi pasi si-l lua in brate, in spatele lui, Pollyanna ofta usurata.
- Jimmy, esti extraordinar. Dupa ce-ti spusesem sa alegi as fi dat orice sa-mi iau cuvantul inapoi. Nu stiu ce m-as fi facut daca n-ai fi nimerit copilul tau. Dar cum l-ai recunoscut?
- Cum? E usor, spuse el cu mandrie. Uita-te la ceilalti si priveste-l pe al nostru. Auzi-l cum rade, Pollyanna; mi se pare ca strengarul a si inceput sa joace jocul fericirii.
fragment
