Vei inova! este o poveste despre israelienii care au ales speranta si vindecarea in locul mortii si al distrugerii. Intr-o parte a lumii care isi are mai mult decat propriul ei intuneric, aceste povestiri sunt raze de lumina.
CUPRINS
Prefata: Sa fie lumina!
PARTEA INTAI: O tara cu un suflet spiritual
Capitolul 1: ADN-ul Israelului
Capitolul 2: Evreii nu pot ramane indiferenti
PARTEA A DOUA: Provocarile locale aduc solutii globale
Capitolul 3: Ambulantele Uber
Capitolul 4: Doar o picatura odata
Capitolul 5: Adevaratii oameni de fier
Capitolul 6: Un Iosif contemporan
Capitolul 7: A patra zi
PARTEA A TREIA: Tehnologie in favoarea binelui
Capitolul 8: Schiopii vor umbla
Capitolul 9: GPS pentru creier
Capitolul 10: Antivirusul – zidul de foc
Capitolul 11: Inghite videocapsula
Capitolul 12: Un ochi pe coloana vertebrala
PARTEA A PATRA: Natiune mica, viziune mare
Capitolul 13: Un Bandaj de Urgenta mai eficient
Capitolul 14: Descoperirea pastilelor cu interferon
Capitolul 15: O chemare mai inalta
Capitolul 16: Cerul si pamantul in buna convietuire
Capitolul 17: Invierea mortilor
Capitolul 18: Fii om!
Prefata
Prefata
Sa fie lumina!
De aceea Te-am pus sa fii o lumina pentru neamuri, ca sa duci mantuirea Mea pana la marginile pamantului!
Isaia 49:6
In timp ce masina mea huruia pe un drum din afara Ierusalimului, am auzit la radio anuntul de cod rosu. Mi-am aruncat privirea asupra copilului meu care dormea in scaunul sau de masina si am simtit cum teama punea stapanire pe madularele mele. Era 8 iulie 2014 si tocmai trecusem de un punct de control. De saptamani intregi, singurul subiect despre care vorbeau oamenii era razboiul iminent cu organizatia Hamas. Israelul tocmai incepuse o actiune militara in Gaza, in cautarea militantilor islamici. Ani la rand, Hamasul – al carei document de baza cheama la „spulberarea” statului Israel si la inlocuirea lui cu o teocratie islamica – folosise tuneluri subterane pentru a aduce armament si materiale din Egipt.
In seara zilei respective, cam pe la ora sase si treizeci de minute, am ajuns acasa, pe o strada linistita si cu verdeata, si l-am pus pe fiul meu, Oren, la culcare. Apoi, am asteptat. Confirmandu-mi asteptarile, vaietul sirenelor care anuntau raidul aerian s-a auzit prin vazduh. Hamasul incepuse sa traga cu rachete peste granita. In acea prima noapte, grupul de militanti a tras o sarja de rachete M75 in directia oraselor Tel Aviv si Ierusalim, doua orase mari despre care credeam altadata ca se aflau dincolo de raza lor de actiune. In timp ce coboram cu fiul meu cele patru randuri de scari care duceau spre adapostul antiaerian, mi-am dat seama ca era inspaimantat. Ma gandeam cati alti copii din Israel si Gaza erau la fel de speriati. Cateva minute mai tarziu am auzit doua explozii puternice si am inteles ca ne puteam intoarce sus, in siguranta. Sistemul israelian antiracheta Domul de Fier interceptase cu succes rachetele Hamas.
In urmatoarele sapte saptamani, sirenele au sunat mereu, scena repetandu-se. Teama nu ne-a parasit niciodata, insa familia mea, asemenea celorlalti din Israel, se simtea protejata de Domul de Fier. Eram uimit de aceasta inventie. Ea impiedica Israelul sa se prabuseasca in haosul si macelul care cuprindea Orientul Mijlociu: Statul Islamic cucerea teritorii importante in Irak si Siria, violandu-i si ucigandu-i pe „necredinciosi”, pe scara larga; regimul Assad isi macelarea propriul sau popor, folosind bombe improvizate din butoiase si arme chimice, in timp ce milioane de refugiati treceau ca un potop granita in Turcia, Iordania si Liban; iar in Egipt, militantii islamici initiasera o miscare sangeroasa de insurgenta, in Peninsula Sinai.
Era deprimant. Am crescut crezand ca generatia mea va vedea pacea stabilindu-se in Orientul Mijlociu. In cadrul studiilor mele postuniversitare, am cercetat istoria islamului si limba araba; m-am mutat la Cairo si am calatorit in intreaga regiune, cu speranta ca voi vedea o schimbare de durata. Popoarele din zona par insa a fi victimele unei violente fara sfarsit.
S-a intamplat insa si altceva, in vara anului 2014. Am aflat ca Domul de Fier nu era singura inovatie israeliana care salva vieti. Aproape involuntar, am inceput sa remarc celelalte inovatii din jurul meu, care contribuiau semnificativ la cultivarea unei lumi mai bune si mai blande. In urma fiecarei crize – indiferent daca era o racheta care se prabusea cu viteza, un accident de circulatie sau un atac de cord intamplator – se ivea imediat un agent de urgenta, calare pe o masinarie jumatate ambulanta, jumatate motocicleta (cunoscuta sub numele de ambucicleta), coordonat printr-o aplicatie telefonica din categoria Uber. Apoi, gradinarul meu din Ierusalim mi-a atras atentia asupra unui sistem special de picurare, despre care am aflat la scurta vreme ca era folosit de fermierii din intreaga lume, pentru conservarea uneia dintre cele mai importante resurse – apa – si pentru hranirea populatiei globului, aflata in continua crestere. Un coleg de-al meu a fost diagnosticat cu boala Parkinson si a fost supus unor stimulari cerebrale profunde, care sa-l ajute sa faca fata simptomelor. Am aflat ca dispozitivul folosit fusese inventat de Imad si Reem Younis, un cuplu de arabi din Nazaret. Inovatia lor a revolutionat operatiile pe creier prin intermediul unui sistem GPS, care le permitea chirurgilor sa introduca un dispozitiv similar unui electrod, exact in partea afectata a creierului, pentru tratarea diferitelor afectiuni locomotorii si tulburari psihice.
Aceste povestiri erau asemenea unor mici raze de speranta in intunericul pe care il simteam cum pune stapanire peste tara. Doream sa inteleg latura motivatoare a Israelului. Astfel, am inceput sa caut in mod deliberat reformatori sociali, care lucrau la rezolvarea unor probleme dificile – mici si mari – si care faceau ca viata a milioane, daca nu chiar a miliarde de oameni, sa fie mai buna.
Asemenea multor altora, eram si eu constient de lista incredibila de inovatii israeliene si citisem Start-Up Nation, relatarea marcanta a lui Dan Senor si Saul Singer despre modul in care Israelul a atins succesul economic. Ceea ce nu realizasem insa a fost masura in care spiritul inovator al acestei tari influenta lumea din afara granitelor sale, rezolvand unele dintre cele mai grave probleme sociale de pe glob. Mi-am dat imediat seama ca Israelul era mult mai mult decat o „natiune tanara” si ca juca un rol disproportionat de mare in ce priveste contributia la rezolvarea unora dintre cele mai mari provocari ale omenirii. Nu ma asteptam sa fiu miscat, insa am fost. Am inceput sa simt in kishkesul meu (in yiddish, cuvantul inseamna „rarunchi, inima”) ca era posibil un viitor de o alta natura.
In cele din urma, l-am intalnit pe Yossi Vardi, unul dintre nasii revolutiei tehnologiei de varf a tarii. In luna iunie a anului urmator, el m-a invitat sa iau parte la sejurul anual Kinnernet, o adunare de antreprenori, cunoscuta pentru faptul ca ii aduna impreuna pe evreii, crestinii si musulmanii din Israel, dar si pe palestinienii din Cisiordania, printre altii. Oarecum in treacat, am acceptat.
Cand am intrat in hotelul Saint Gabriel din Nazaret, am avut impresia ca patrund in sala de mese din Razboiul stelelor. Erau acolo oameni care jucau Hacky Sack, actionau drone sau sareau pe fereastra, aterizand pe niste perne pneumatice uriase, pentru a-si verifica viteza. Aproape ca ma asteptam sa-l vad pe Jabba the Hutt. In urmatoarele zile am intalnit cateva dintre mintile de frunte ale Israelului – si ale lumii – si am fost martorul multor altor inovatii care se nascusera in Israel. M-am simtit silit sa aflu mai multe si sa inteleg motivul esential pentru care existau atatea inovatii sociale.
Am inceput sa calatoresc prin intreaga tara. M-am intalnit cu antreprenori in birouri, in parcuri, iar uneori chiar la ei acasa. Am stat in sufrageria lui Michel Revel, care-mi povestea despre noua modalitate prin care a reusit sa creeze Rebif – unul dintre medicamentele de frunte in tratarea sclerozei in placi – facand experimente pe un preput. Am infulecat pizza impreuna cu Bernard Bar-Natan, cel care a pus la punct Bandajul de Urgenta, un produs unic, salvator de vieti, care poate controla instantaneu scurgeri masive de sange si care contribuie la prevenirea infectiilor in situatii de trauma. Am calatorit in partea de nord a Israelului, pentru a ma intalni cu Amit Goffer, inventatorul scheletului exterior care ingaduie paraplegicilor sa mearga. Shlomo Navarro m-a luat, impreuna cu dulaul sau, in biroul de la subsol, pentru a-mi explica exact cum a conceput Grain Cocoon, o punga magica cu rol important in lupta impotriva foametei din lume, in care sunt depozitate cerealele si sunt omorate insectele fara a se face uz de pesticide vatamatoare.
Cu cat intalneam mai multi oameni, cu atat intelegeam mai bine ca acesti inovatori traiesc o viata situata dincolo de ororile razboiului, una marcata de speranta si optimism. In loc sa se lase consumati de bombe si de gloante, ei pun la punct dispozitive cu care spera sa faca din lume un loc mai bun.
M-am folosit si de ocazia de a trece Linia verde – frontiera creata dupa armistitiul din 1949 dintre Israel si vecinii sai arabi. Am vazut acolo situatia de la care s-a pornit in teritoriile palestiniene. Israelienii si palestinienii sunt prinsi in dispute legate de pamant, de accesul la apa, de refugiati si de o multime de alte probleme spinoase. Putini sunt cei care isi fac iluzii cu privire la pace. Insa multi dintre antreprenorii cu care am vorbit cred ca inovatia poate constitui o punte solida de legatura intre cele doua grupuri care se lupta de generatii.
Daca nu urmaresti stirile decat ocazional, s-ar putea sa ai impresia ca viata in Israel nu e altceva decat violenta – razboi, actiuni sinucigase, injunghieri si atacuri cu masini explozive. Tara isi are partea ei de tulburari, insa exista si un alt Israel. Daca arunci o privire asupra celor mai importante probleme cu care se confrunta omenirea, s-ar putea sa descoperi ca exista un israelian care cauta rezolvarea lor.
La inceputul secolului XX, scriitorul englez G. K. Chesterton scria ca America e „un popor cu sufletul unei biserici.”[1] Americanismul, parea el sa spuna, este propria lui religie. Statele Unite este o tara care isi are propriul ei crez, propriul ei set de convingeri si de scrieri sacre – Constitutia, Declaratia de Independenta si credinta de durata in visul american. Israelul, am ajuns eu sa cred, este un popor care are sufletul unei sinagogi, o tara in care traditia profetica a creat –constient sau inconstient – o remarcabila cultura a inovatiei, orientata in mare parte spre rezolvarea celor mai teribile probleme ale lumii.
Traditia mistica evreiasca afirma ca atunci cand a creat universul, Dumnezeu a inspirat adanc, pentru a face loc minunilor lumii; iar cand a zis: „Sa fie lumina!”, El a trimis trei vase stralucitoare, care sa umple intunericul creatiei. Daca aceste vase ar fi ramas intregi, lumea ar fi fost un loc desavarsit. Forta divina a fost insa mult prea mare. Ea a spart vasele si a imprastiat scanteile. Cele mai multe dintre ele au cazut pe pamant, in Israel. Scopul nostru, ca fiinte umane, afirma iudaismul, este sa adunam cat mai multe scantei, pentru a restaura vasele sparte ale lui Dumnezeu si pentru a face din lume un loc mai bun.
Cum putem realiza insa lucrul acesta? Pentru multi evrei din intreaga lume inseamna sa faca fapte bune, acte caritabile si actiuni destinate salvarii mediului. Dar pentru cei din Israel inseamna tot mai mult restaurarea lumii prin tehnologie si inovatie. Daca un paralitic poate umbla din nou, atunci probabil ca nimeni nu trebuie sa mai ramana imobilizat intr-un scaun cu rotile. Daca o singura persoana flamanda are ce manca, atunci probabil ca vom putea rezolva problema mondiala a foametei.
Cartea de fata va va arata care sunt in prezent preocuparile Israelului pentru a face din aceasta lume un loc mai bun, care este impactul acestei tari pe plan mondial si ce poate ea sa faca in viitor. Daca Israelul poate face atatea lucruri pentru omenire in timp ce se confrunta cu situatia actuala, imagineaza-ti cum ar putea sa arate aceasta tara daca nu ar fi antrenata in razboi si daca nu ar trebui sa se apere in permanenta pe sine si granitele sale.
Nu exista nicio naratiune care sa descrie intru totul statul Israel, dar nici nu se poate nega faptul ca are niste inovatori extraordinari, uniti nu prin religie, bani sau pozitie, ci mai degraba prin dorinta lor de a salva vieti si de a face din lumea aceasta un loc mai bun. Cei care apara libertatea, pacea si dreptatea sociala trebuie sa se alature acestor indivizi, si multor altora care nu sunt mentionati in acest volum, in efortul lor de a repara lumea. Exista minuni in Biblie, iar aceasta carte ne arata cum continua ele sa se petreaca si astazi, ori de cate ori cineva ajuta o persoana lipsita de ajutor, schimbandu-i viata. Realizarea miracolelor moderne este o dorinta universala si niciuna dintre traditii nu are drepturi exclusive asupra acestui impuls; este o dorinta care a prins radacini adanci in aceasta tara de marimea statului New Jersey, situata pe coasta Marii Mediterane.
In ultimii ani au aparut o serie de carti uimitoare despre tehnologia israeliana. Start-Up Nation a redefinit aceasta tara si a prezentat cititorilor miracolul ei economic. Ea are resurse naturale scazute, o populatie mica si multi dusmani. Cu toate acestea, a reusit sa lanseze mai multe companii start-up decat Canada, India, Japonia, Coreea si Marea Britanie la un loc. Cu exceptia Americii de Nord, Israelul are cel mai mare numar de companii pe NASDAQ si cel mai inalt nivel de capital de risc, ca procent din produsul intern brut, din cadrul Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD). Let There Be Water, de Seth Siegel, ofera o prezentare captivanta a modului in care Israelul a devenit o supraputere a apei, in pofida faptului ca desertul ocupa mai mult de jumatate din tara. Weapons Wizards, de Yaakov Katz si Amir Bohbot, ne ofera o perspectiva din interior, in stilul lui James Bond, asupra sistemelor militare create de Israel in ultimii saptezeci de ani. Fiecare dintre aceste trei carti s-a concentrat asupra unui anumit aspect al tehnologiei israeliene.
Desi volumul de fata, Vei inova!, descrie proiecte concentrate in jurul agriculturii, medicinei, apei si apararii, inima si sufletul lui graviteaza in jurul impactului global al inovatiilor care transforma lumea si al oamenilor din spatele lor. Este istoria colectiva a modului in care inovatia israeliana imbunatateste viata a miliarde de oameni din intreaga lume si a felului in care ingeniozitatea israeliana contribuie la saturarea celor flamanzi, la vindecarea celor bolnavi si la adapostirea celor lipsiti de adapost. Astfel, atunci cand oficialii politici, factorii legislativi, inginerii, medicii, avocatii, bancherii, asistentii si profesionistii din orice alt domeniu cauta sa rezolve problemele, mici sau mari, ei ar trebui sa priveasca spre Israel, fie pentru a descoperi solutiile existente, fie pentru a gasi noi solutii. Si, la fel de important, atunci cand diverse tari din lume incearca sa descopere „reteta secreta” a inovatiei israeliene pentru propriile lor populatii si economii, ele ar trebui sa priveasca la esenta culturii israeliene spre a gasi principiile calauzitoare.
[1] G. K. Chesterton, What I Saw in America (New York, 1922), pag. 12.
