Apocalipsa ne arata greseala profunda pe care o fac cei care vorbesc despre rapirea Bisericii, de parca toti crestinii, indiferent de erorile lor doctrinare si de neascultarea lor faptica, ar fi rapiti. Si asta, printr-o singura rapire. Apocalipsa confirma faptul ca rapirea de pe pamant a poporului ceresc al Domnului nu va incepe pana cand nu se va incheia perioada harului si fiecare va fi tratat dupa faptele sale. Inca de la primele versete citim despre „biserici” si nu despre „biserica.” „Eu, Isus, am trimis pe ingerul Meu sa va adevereasca aceste lucruri pentru biserici” (Apocalipsa 1:4; 22:16). In ochii Fiului lui Dumnezeu, fiecare dintre cele sapte biserici are o atitudine spirituala diferita. De aceea, fiecare biserica este atentionata in mod diferit si primeste promisiuni specifice. Mai mult decat atat, promisiunile nu ii sunt date credinciosului de rand, ci, in fiecare situatie, ele ii sunt date celui biruitor. Introducerea de catre Dumnezeu a principiului dreptatii, atat in cer, cat si pe pamant, schimba aproape totul.
Insa, la urma, totul este har: „Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu” (Apocalipsa 21:3; 22:3). In aceasta isi gasesc odihna sufletele noastre, pe o temelie vesnica. „Nu va mai fi nimic vrednic de blestem!” Binecuvantat sa fie Dumnezeu!
