Botezul este poate cel mai important sacrament al Bisericii, savarsit de toate confesiunile crestine ca actul de intrare in comunitatea eclesiala. Studiul de fata arata ca botezul crestin, practicat chiar in ziua de nastere a Bisericii, Ziua Cincizecimii, nu a parut intr-un vacuum ci este produsul unui proces evolutiv al ritualurilor de curatire din Vechiul Testament si al altor forme de botez.
Ingemanand intr-un raport dialectic exegeza si teologia sistematica, acest studiu se constituie ca o analiza a principalelor pasaje despre botez din Noul Testament, din Evanghelii, Faptele Apostolilor, scrierile pauline si epistolele generale. Scopul studiului este de a determina prin metoda istorico-gramaticala (desi o metoda intrata in dizgratia cercetatorilor postmodernisti) semnificatia acestui act pentru crestinii primului secol.
Concluzia desprinsa din acest studiu este ca, din punct de vedere soteriologic, botezul crestin este "baia regenerarii" care marcheaza sfarsitul unui mod de viata pacatos si inceputul unei vieti noi, dar nu reprezinta actul prin care Dumnezeu raspunde pocaintei si credintei prin iertarea pacatelor sau regenerare. Din punct de vedere eclesiologic, botezul este actul prin care neofitul isi marturiseste credinta in Dumnezeu si in Hristos si este acceptat oficial ca membru in Biserica lui Hristos.
Dorinta noastra este ca acest studiu sa starneasca un dialog constructiv cu diferite traditii in ce priveste semnificatia botezului, dialog prin care incercam sa construim punti peste "apa care ne desparte".
