Intemnitate, dar nu reduse la tacere
Maryam Rostampour si Marziyeh Amirizadeh stiau foarte bine ca risca pedeapsa cu moartea. Desi legea islamica iraniana le interzicea sa-si promoveze credinta crestina, de-a lungul a trei ani de zile ele au pus Noul Testament in mainile a 20 000 de conationali. Au infiintat doua biserici clandestine, dintre care una era menita prostituatelor, acum mame cu copii, abandonate de sotii lor si vaduvite de orice mijloc de subzistenta. Vreme de cativa ani de zile, lucrarea lor a rezistat, in ciuda restrictiilor din partea guvernului iranian.
Totusi, inevitabilul s-a produs in 2009, cand Maryam si Marziyeh au fost arestate si intemnitate in inchisoarea Evin din Teheran, notorie pentru practicile de tortura si executiile sumare. Dar, in pofida tacticilor de intimidare la care au fost supuse, a numeroaselor privatiuni si cu toate ca riscaupedeapsa capitala, un lucru extraordinar s-a petrecut cu ele: in loc sa se lase coplesite de teama, au luat hotararea cruciala - si primejdioasa - sa-si marturiseasca credinta chiar acolo, intre zidurile fortaretei guvernamentale ce ar fi trebuit sa le reduca la tacere.
In cartea Captive in Iran, Maryam si Marziyeh relateaza cum a folosit Dumnezeu cele 259 de zile petrecute in inchisoare pentru a produce o schimbare miraculoasa: aducand lumina in locurile cele mai intunecate din lume, dandu-le o speranta celor ce au pierdut totul si oferindu-le dragoste celor deznadajduiti.
Ca urmare a presiunilor internationale si la finalul catorva luni de interogatorii si abuzuri, Maryam Rostampour si Marziyeh Amirizadeh au fost eliberate din inchisoare si achitate de orice acuzatie. La scurt timp dupa aceea, au imigrat in Statele Unite.
