Costul uceniciei, penultima carte antuma a lui Dietrich Bonhoeffer, constituie o analiza lucida a harului ieftin, caracterizat de autor drept “dusmanul de moarte al bisericii noastre”. Desi profund ancorata in realitati sumbre ale Germaniei interbelice, analiza necrutatoare a autorului si-a depasit cu mult epoca, intrand, astfel, in repertoriul spiritualitatii crestine fara varsta.
Harul ieftin (principala maladie spirituala care il preocupa), Bonhoeffer ii opune fara ezitare harul costisitor – “chemarea lui Hristos, pentru care ucenicii parasesc mrejele si Il urmeaza”. Cu referire la aceasta chemare, Bonhoeffer scria, in mod profetic: “Cine paraseste pe drumul uceniciei se supune mortii lui Isus, isi da viata lui mortii. .. Fiecare chemare a lui Hristos duce la moarte.” Desigur, autorul avea in vedere “omorarea omului nostru vechi”, care are loc prin chemarea facuta de Isus, dar, pentru el, afirmatia s-a dovedit adevarata nu doar la nivel launtric, ci si la nivelul intregii sale existente: Bonhoeffer a pasit el insusi in partasia martiriului, fiindca a refuzat radical compromisul cu regimul national-socialist aflat la putere in Germania.
Costul uceniciei, scrisa in mare parte sub forma unui comentariu la Predica de pe Munte, respira o mare prospetime spirituala, datorita faptului ca, in viata autorului, harul si ucenicia s-au ingemanat indisolubil. Bonhoeffer scrie cu fervoare, polemizand, nu de putine ori, cu establishment-ul teologic al vremii sale. Retorica sa nu este insa un exercitiu al teologului “de fotoliu”, ci expresia pasiunii ucenicului care a primit harul costisitor.
DIETRICH BONHOEFFER (1906-1945), pastor si teolog luteran educat la Tubingen, Berlin si New York, a lasat o bogata mostenire teologica, publicata mai ales postum. S-a dovedit inflexibil in relatia cu partidul nazist, care a incercat sa “alinieze” Biserica Evanghelica la propriile scopuri politice. Aparator neobosit al cauzei Bisericii Marturisitoare, n-a ezitat sa pregateasca pastori in clanestinitate, la Finkenwalde (astazi, Szczecin-Zdroje, Polonia) sau in diverse localitati din Pamerania. Pentru implicarea in rezistenta antinazista, a fost intemnitat si condamnat la moarte prin spanzurare. Executia a avut loc la Flossenburg, la 9 aprilie 1945, cu o luna inainte de capitularea Germaniei.