Drumul Calvarului ne invită să gustăm realitatea trezirii spirituale în viaţa de zi cu zi, o trezire spirituală definită nu atât ca experienţe emoţionale deosebite, cât mai ales ca umblare cu Dumnezeu, în lumină. Autorul ne sugerează că punctul de pornire îl reprezintă zdrobirea, plecarea voinţei noastre în faţa voii lui Dumnezeu. Însă pentru a ne bucura de o viaţă de biruinţă zdrobirea trebuie să fie urmată de umplerea până la revărsare de Duhul Sfânt, pentru că trezirea spirituală înseamnă a fi plin de Duh în orice ceas şi zi de zi. Dar această umplere survine atunci când venim cu păcatele noastre în faţa Crucii, când încetăm să ne mai ascundem sub o mască, când învăţăm simplitatea umblării pe Cale, când întrupăm umilinţa şi sfinţenia Mielului.
Această trezire spirituală începe de la cele mai apropiate relaţii ale noastre, din cămin, unde trebuie să învăţăm ce înseamnă să iubeşti cu adevărat. De aceea trebuie să rezolvăm mai întâi „bârna“ din ochiul nostru, înainte de a ne ocupa de „paiul“ celuilalt, trebuie să fim dispuşi să slujim, să fim robi nevrednici, să gustăm puterea sângelui acceptând zdrobirea noastră necurmată şi curăţirea prin sângele Mielului.
