"Era cel mai slab, cel mai palid, cel mai neinsemnat micut ce a venit in aceasta lume prematur, nechemat si fara a fi bine primit. Nu parea ca va supravietui. In timp ce hranea micutul schelet flamand, Hannah nu se putea abtine sa nu calculeze in mintea ei numarul orelor lui pe pamantul acesta... nu isi dorea ca Ismael sa traiasca prea multa vreme. Adusese durere, moarte si rusine in acea coliba si nu ar fi avut parte decat de saracie, de nevoi si de dispret in viata lui, asa ca era cu atat mai bine daca si-ar fi urmat cat mai curand mama, medita ea.
Era Hannah o prezicatoare, de vazuse viitorul acestui copil al durerii?
Acest baietel este eroul nostru. Un erou adevarat, care intr-adevar a traint, a suferit, a indurat si a biruit in acest tinut.
"Din adancimi" a venit, asa este! Din adancimile saraciei, ale durerii si ale degradarii, dar avand binecuvantarea lui Dumnezeu peste planurile sale, pana la apogeul faimei, al onoarei si al gloriei!"
