Oamenii sunt mereu frământați de imaginea de sine. Ne întrebăm mereu: „Cine sunt eu?”
Imaginea de sine sau identitatea noastră seamănă oarecum cu privitul într-o oglindă, prin care ne vedem chipul reflectat și emitem o judecată despre noi. Dar „oglinda” pe care tindem să o folosim este lumea din jurul nostru: cum sunt eu în comparație cu alții sau ce cred ei despre mine?
Oglindă oglinjoară nu se ocupă numai dspre imaginea de sine. Subiectul propriu-zis este mult mai cuprinzător și mai profund: este identitatea noastră, cum ne definim pe noi înșine, cum aflăm cine suntem.
Se presupune că nu e bine să ai o imagine de sine negativă, ci e bine să ai o imagine de sine pozitivă. Cheia nu este obținerea imaginii de sine pozitive, ci obținerea unei imagini de sine autentice: înțelegerea în mod corect a identității noastre. Ar trebui să vrem să știm ce gândește Dumnezeu despre noi, iar apoi să gândim despre noi în consecință. Trebuie să ascultăm ce zice El pentru a ne cunoaște adevărata identitate, care este independentă de oglinzile lumii.
