Biserica insista asupra faptului ca Dumnezeu o binecuvinteaza si, ca sa dovedeasca lucrul acesta, citeaza tot felul de statistici sclipitoare. Dar statisticile nu pot masura climatul spiritual al bisericii. Biserica poate avea statistici impresionante si poate fi total deficitara in privinta sfinteniei si a puterii spirituale. Din nefericire, biserica a folosit deseori statisticile ca sa-si arunce singura praf in ochi. Poate sa freamate de activitate si sa fie arhiplina cu membrii ei si, in acelasi timp, sa fie infiltrata si cucerita de gandirea si faptele lumii.
Trezirea adevarata nu poate veni atata timp cat biserica pretinde cu insistenta ca merge bine.
Dar de ce se intampla ata de rar sa vedem o trezire spirituala autentica printre oamenii lui Dumnezeu? Poate fi din cauza ca majoritatea dintre noi, in ciuda declaratiilor noastre solemne, nu dorim cu adevarat o lucrare puternica a lui Dumnezeu? Nu este oare adevarat ca o trezire autentica ne-ar da peste cap felul de viata si ne-ar face sa ne simtim extrem de stingheri? Timp de ani de zile, am mers mai departe bazandu-ne pe faptul ca oamenii lui Dumnezeu vor trezire si ca tot ce ne ramane de facut este sa vedem cum putem avea una. Oare nu este vremea sa confundam faptul ca am presupus un lucru gresit? Mi se pare ca noi, crestinii, avem nevoie sa ne dregeme "vrerile".
Vrem ca Dumnezeu sa faca un lucru mare, dar nu vrem suficient de intens incat sa cautam acest lucru cu staruinta sau sa ne asuma riscul de a ne strica linistea vietilor noastre.
Oare nu este vremea sa ne oprim din a merge inainte fara puterea lui Dumnezeu si sa incepem sa ne rugam cu intensitate, umilinta si staruinta?
