Pastorul se raporteaza cu precadere la sufletele pastorite. Inima lui bate pentru suflete, pentru ca el este un iubitor de oameni, asemenea Celui care l-a iubit pe el insusi mai intai si l-a chemat. Lui ii pasa de suflete, dupa cum Ii pasa si Marelui Pastor. Ochiul lui este format sa vada oile flamande si insetate, slabe, ranite, cazute si ratacite. Placerea lui este sa strabata turma Domnului, sa se opreasca si sa se aplece asupra oilor aflate in nevoie.
Reformatorul se raporteaza cu precadere la intruziunile spiritului lumii in turma lui Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu a aprins in el un foc divin ce are ca scop sfintirea poporului si purificarea sa de tot ce este lumesc si nesfant. Iata de ce slujba reformatorului este una vitala in aceasta generatie. Chemarea lui din partea lui Dumnezeu este sa trezeasca poporul Domnului care a adormit si pe sfintii care au atipit. Reformatorul nu are o viata usoara. Lucrarea lui presupune munca grea si lupta, sudoare, bataturi si vanatai inevitabile.