Daca in „Evanghelia vagabonzilor” Brennan Manning crapa usa harului si ne invita sa iesim din spatiul de confort al religiei noastre de club duminical pentru a trai o aventura spirituala totala, in aceasta carte el impinge lucrurile si mai departe.
Veteran de razboi, fost calugar franciscan, profesor universitar, fost alcoolic, consilier spiritual si predicator aiurea, Manning este prototipul pelerinului, care vorbeste din mers. Cu acelasi radicalism plin de tandrete care ii caracterizeaza scriitura, autorul afirma doua lucruri menite sa ne puna serios pe ganduri: 1. Ucenicia autentica trimite inevitabil la scandalul crucii si 2. A-l urma pe Hristos nu are nici un sens, daca nu are tot sensul de pe lume.
Cartea aceasta ii are ca destinatari pe cei dispusi sa vada crestinismul nuc a pe un cod moral, ci ca pe o relatie de iubire. Pe cei care sunt gata sa nu uite ca a-l urma pe Hristos rastignit este o invitatie directa la a trai o viata de sublima nebunie. In ultima analiza, cartea este adresata celor ce-si doresc cu adevarat sa aiba inscrisa semnatura Lui pe cartea vietii lor.
