$4.73
Distribuie

Frumusetea lui Hristos

(Nici o recenzie) Scrie o Recenzie
Cumpără

Opțiuni

$4.73

Informații

,Împachetare Cadou:

Informații

Împachetare Cadou:
Opțiuni disponibile

Specificaţii

Numar pagini, Format, Tip coperta, Limba, Anul aparitiei, Editura, ISBN,

Specificaţii

Numar pagini:
105
Format:
10.6 x 15.3 cm
Tip coperta:
Cartonata
Limba:
Romana
Anul aparitiei:
2012
Editura:
Perla Suferintei
ISBN:
978-606-8000-56-5

Descriere

 


Fragmente sugestive
Handley C.G. Moule: Cartea aceasta, o cutie mica plina cu multe bijuterii, va avea, nadajduiesc, o larga circulatie. Totusi nadajduiesc mult mai mult ca ea sa ajunga atat in adancime, cat si in departari si, prin harul lui Dumnezeu, sa imprime asupra sufletelor cititorilor ei ceva din acea multumire si desfatare suprema in Domnul Isus, care au fost lumina vietii lui Samuel Rutherford. in ziua de astazi nimic nu este mai necesar in Biserica crestina decat o mai mareata vedere prin credinta a „imparatului in frumusetea Lui.” Auzim mult de multe lucruri, dar prea putin despre EL. A-l citi pe Rutherford, cu inima deschisa si rugaciune, este un ajutor puternic si frumos catre acea „viziune beatifica” a Rascumparatorului nostru, pe care o putem avea chiar aici, pe pamant.

indraznesc sa spun ca stilourile ingerilor, limbile ingerilor, ba mai mult, tot atatea lumi de ingeri cate picaturi de apa sunt in toate marile, si izvoarele si raurile de pe pamant, nu-L pot zugravi pe El inaintea ta.

Smereste-te, umbla cu blandete; jos cu vela ta. Pleaca-te, pleaca-te! La poarta cerurilor este o intrare joasa, prin care trebuie sa trecem.

Sunt intr-o partasie cu Hristos atat de dulce pe cat poate avea un pacatos; si sunt indurerat numai de faptul ca El are multa frumusete si farmec, iar eu putina dragoste; El multa putere si mila, iar eu putina credinta; El multa lumina, iar eu ochi intunecati.

Hristos este o fantana de viata, dar cine stie cat de mult este pana la fund?

Oh, veniti cu totii si beti din acest Izvor viu; veniti, beti si traiti vesnic; veniti, beti si fiti bineveniti; fiti bineveniti, spune Mirele nostru cel mai frumos: niciun om nu-L capata pe Hristos fara sa vrea; nu este niciun om care sa vina si sa nu fie bine-venit, niciun om care sa vina si sa-si regrete calatoria: toti oamenii care au fost la Hristos vorbesc bine de El; oamenii si ingerii care il cunosc vor spune mai mult decat spun eu acum si gandesc mai mult despre El decat pot spune.

Oh, de-as putea sa stapanesc acea casa idoleasca a sinelui meu, a ceea ce este al meu, a vointei mele, a inteligentei mele, a reputatiei mele si a comoditatii mele, ce binecuvantat as fi! Oh, dar avem nevoie sa fim salvati de noi insine mai degraba decat de diavol si de lume; invata sa te dai afara pe tine insuti si sa-L aduci inauntru pe Hristos in locul tau.

Nu-ti inalta copiii mai mult decat iti permite Domnul tau; ofera-le un loc langa inima ta, dar nu in centrul inimii tale, acolo unde ar trebui sa fie Hristos; caci altfel ar fi idolii tai, nu copiii tai. Daca Domnul tau ii ia pe unii dintre ei acasa inainte de venirea furtunii, sa primesti bine acest lucru; proprietarul livezii poate lua doua sau trei mere din pomii Lui inainte de toiul verii si inainte ca ele sa aiba parte de soarele secerisului; si nu ar fi cuviincios daca robul Lui, gradinarul, L-ar dojeni pentru asta. Sa-L lasam pe Domnul nostru sa-si culeaga roadele oricand doreste; nu i-ai pierdut, ci ei sunt pusi la fel de bine ca aceia care sunt pastrati in ceruri, unde stau cele mai bune bijuterii ale Domnului nostru.

Te implor in Numele Domnului Isus, cunoaste-L in fiecare zi tot mai mult pe Hristos, testeaza-ti cresterea in harul lui Dumnezeu si cat teritoriu din stricaciunea ta ai cucerit in fiecare zi; caci calatorii fie inainteaza zi de zi mai mult si mai aproape de casa, fie nu fac decat ocoluri in calatoria lor.

Multe capete stau culcate pe pieptul lui Hristos, dar este loc si pentru al tau printre celelalte.

Crucea lui Hristos este o povara in aceeasi masura in care panzele sunt o povara pentru o corabie, sau aripile pentru o pasare.

Nu doresc nimic decat o noua descoperire a frumusetii necunoscutului Fiu al lui Dumnezeu.

Declar solemn inaintea oamenilor si a ingerilor ca Hristos nu poate fi dat la schimb pe nimic; Hristos nu poate fi vandut, Hristos nu poate fi cantarit.

Sunt multumit si bucuros pentru ca Hristos imi sparge toti idolii in bucati: lucrul acesta a adus un nou ascutis dragostei mele tocite pentru Hristos. Vad ca El este gelos pe dragostea mea si o doreste in intregime pentru Sine.

DESPRE AUTOR

Samuel Rutherford, autorul faimoaselor Scrisori, s-a nascut in satul Nisbet din Roxburghshire in 1600, la sapte ani dupa nasterea lui George Herbert si cu opt ani inainte de cea a lui John Milton, si a fost contemporan cu Shakespeare. A fost instruit la Jedburgh si a intrat la Universitatea din Edinburgh in 1617. Acolo si-a luat licenta in Litere in 1621 si la scurt timp dupa aceea a fost numit in functia de profesor de umanistica. Prea putine se cunosc despre el pana cand, la varsta de 27 ani, a devenit preotul micii parohii din Anwoth, de pe raul Solway. Aici s-a trudit cu sarguinta noua ani de zile, in mijlocul unui popor sarac si ignorant, „unde toti satenii veneau la el si se socoteau a fi parte din turma lui”.

Un preot contemporan a spus despre el: „Parea sa se roage mereu, sa ii viziteze mereu pe cei bolnavi, sa catehizeze mereu, sa scrie si sa studieze mereu. Avea doi ochi ageri si s-a observat ca atunci cand mergea isi tinea intotdeauna fata in sus. La amvon avea un glas ciudat – un fel de tipat de care nu am mai auzit niciodata. De multe ori mi se parea ca se revarsa peste amvon atunci cand ajungea sa vorbeasca despre Isus Hristos. Niciodata nu era in elementul lui decat atunci cand il lauda pe El.

Relatarea spusa deseori despre vizita pe care i-a facut-o Arhiepiscopul Ussher tine de aceasta perioada din viata lui.

„Fiind in trecere prin Galloway, arhiepiscopul era nerabdator sa-l intalneasca pe Rutherford, de a carui evlavie auzise multe si, pentru a-si implini scopul mai bine, si-a facut aparitia la casa parohiala intr-o sambata seara, deghizandu-se intr-un cersetor. Doamna Rutherford, conform obiceiului, i-a chemat pe toti servitorii laolalta pentru examinarea pregatitoare solemnitatilor zilei de Sabat, iar strainul a luat loc printre acestia. Pe parcursul examinarii, a fost intrebat:

– Cate porunci sunt?

– Unsprezece, a fost raspunsul.

Primind acest raspuns, buna doamna a replicat:

– Ce rusine pentru tine, un om cu par alb, intr-o tara crestina, sa nu stii cate porunci sunt! Orice copil de sase ani din parohie stie sa raspunda la aceasta intrebare in mod corespunzator.

Nu l-a mai necajit pe sarmanul om, considerandu-l foarte ignorant, dar a deplans starea lui inaintea servitorilor si, dupa ce i-a servit cina, a rugat pe un slujitor sa-l conduca sus, la mansarda.

Dis-de-dimineata, Rutherford a iesit ca de obicei sa faca o plimbare in preajma casei parohiale pentru a medita si a fost surprins sa auda glasul rugaciunii ce venea din padure si cerea cu ardoare o binecuvantare in numele oamenilor ce urmau sa se intalneasca in ziua aceea. Rutherford a inceput sa se gandeasca ca „a gazduit, fara sa stie, pe ingeri”. A urmat o explicatie, iar Rutherford l-a rugat sa predice in ziua aceea oamenilor lui, ceea ce Arhiepiscopul a consimtit cu conditia sa nu-l dezvaluie nimanui. Doamna Rutherford si-a dat seama ca sarmanul om plecase inainte ca vreun membru al familiei sa se fi trezit.

Rutherford i-a dat un costum de haine de-al sau si l-a prezentat ca fiind un slujitor strain in trecere, care promisese ca va predica in locul lui. Dupa timpul de inchinare in familie si micul dejun, intreaga familie s-a dus la biserica; si Ussher a avut ca text Ioan 13:34: «Va dau o porunca noua: sa va iubiti unii pe altii.» in timpul predicii sale, a facut observatia ca aceasta ar putea fi socotita cea de-a unsprezecea porunca, la care doamna Rutherford si a zis in sinea ei: «Acesta e raspunsul pe care mi l a dat sarmanul om de aseara”; si privind inainte la amvon a spus: «Nu se poate sa fie el!»

S-a intors impreuna cu Rutherford la casa parohiala si au petrecut seara aceea cu bucurie si folos reciproc.”

in iulie 1636 Rutherford a fost convocat sa se infatiseze inaintea inaltei curti de comisie pentru a da socoteala de nesupunerea lui la Actele Episcopatului si de asemenea, de tratatul lui impotriva arminienilor; drept consecinta, i s-a interzis sa mai slujeasca in Regatul Scotiei si a fost exilat in orasul Aberdeen. in timp ce a fost exilat in locul acesta si-a scris el mare parte din Scrisorile sale. Parerea lui Richard Baxter despre ele merita sa fie citata: „tineti-o langa Biblie; o asemenea carte lumea n-a mai vazut.”

in 1638 evenimentele au luat o intorsatura mai favorabila cauzei Reformei in Scotia si Rutherford s-a intors la enoriasii lui din Anwoth un timp; dar in 1639 a fost asezat la catedra si numit director al noului Colegiu din St. Andrews. in acelasi timp, era coleg de slujire cu dl Blair in acel oras. McWard, vechiul lui editor care l-a cunoscut bine, a spus referitor la roada trudei sale de acolo: „Dumnezeu a sustinut intr-un mod atat de deosebit eforturile neobosite ale slujitorului Sau, atat atunci cand preda in scoala, cat si cand predica inaintea congregatiei, incat a devenit numaidecat un Liban din care au fost luati cedri pentru zidirea casei Domnului prin toata tara.”

Un negustor englez care l-a auzit predicand in St. Andrews spune: „M-am dus la St. Andrews unde am auzit un om dulce care arata maiestuos [Blair] si el mi-a aratat maiestatea lui Dumnezeu. Dupa el am auzit un om mic frumos [Rutherford], care mi-a aratat frumusetea lui Hristos.”

Rutherford a fost unul dintre imputernicitii trimisi de Biserica Scotiei la Adunarea de la Westminister in 1643, unde a avut un rol remarcabil.

Lucrarea lui cunoscuta, Lex Rex, era atat de antipatica Guvernului incat cu putin timp inainte de moartea sa, au poruncit sa fie arsa in Edinburgh de catre calaul public. Cand a fost pe patul de moarte a fost somat sa se infatiseze la Edinburgh pe motiv de inalta tradare si el ar fi infruntat cu bucurie moartea de martir, daca aceasta ar fi fost voia Stapanului sau. Pe 20 martie 1661, a intrat in odihna la St. Andrews si a fost ingropat acolo.

Cumpărate frecvent împreună: