Brenan Manning este un autor neconventional, radical, pe alocuri incomod. Este suspectat constant de erezie de catre unii fundamentalisti, speriati ca prea mult har ar putea dauna grav sanatatii spirituale. Din vasta lui opera ne-am oprit la urmatoarele titluri, care alcatuiesc un fel de trilogie.
Evanghelia vagabanzilor da cep Harului, care in traditia crestina este sinonim cu speranta suprema. Prin har si nu prin merite personale, trecutul credinciosului devine iertat si uitat, prezentul capata sens, iar viitorul suna promitator. Semnatura lui Hristos merge un pas mai departe, avand ca punct focal Crucea – un sublim scandal, dar si un semn nobiliar pentru ucenicul dispus la o schimbare radicala de macaz pe drumul credintei.
Copilul lui Ava este o carte foarte personala, care vorbeste despre conditia de Preaiubit a celui ce a fost coplesit de har si a apucat pe calea trasata de cruce. Manning spune frumos: „Cand apartenenta mea la un grup de elita umbreste dragostea mea pentru Dumnezeu, cand imi extrag viata din orice alta sursa decat din conditia mea de preaiubit, sunt mort din punct de vedere spiritual”.
Ca si Iacov in confruntarea sa cu ingerul, autorul isi duce propriul razboi pe fata si recunoaste plin de sinceritate: „Ma lupt inca sa renunt la pretentia absurda ca maruntele mele rugaciuni, cunoasterea Scripturii, intuitiile spirituale, miluirea unui sarac si succesele zgomotoase in activitatea pastorala ma pot face iubit in ochii lui Dumnezeu”.
