Sfarsitul amintirii vorbeste despre relatia cu momentele dureroase din trecut, despre rememorare intru dreptate, despre posibilitatea si necesitatea iertarii si despre modul in care amintirile ne structureaza identitatea prezenta si viitoare. Crucea este cheia care deschide un trecutul inaccesibil si imposibil de schimbat. Nu-l deschide insa pentru schimbare, ci ii reconfigureaza sensul. Il pune in perspectiva viitorului, a lumii de apoi in care toate lucrurile vor fi rascumparate si innoite. Iar raul va cadea in ne-mai-amintire.
In aceasta naratiune autobiografica obsedanta, Miroslav Volf examineaza din nou problemele agresiunii, memoriei si reconcilierii, si ajunge la concluzia ca memoria, ca atare, nu poate fi ajustata pentru a ne usura durerile. Dar uitarea, inteleasa corect, ofera un balsam vindecator. O carte care ofera profunzime si intelepciune, inzestrata cu autenticitatea unei suferinte personale considerabile.- Sarah Coakley
