Cei mai multi crestini adopta fata de cartea Apocalipsa una dintre aceste doua atitudini: fie o neglijeaza aproape cu totul, fie ii acorda o importanta fara seaman intre cartile biblice. In ce priveste prima atitudine, motivele nu sunt greu de imaginat. In afara de scrisorile adresate celor sapte biserici din capitolele 2 si 3, cartea este aproape in intregime inundata de procedee literare exotice si inflorate.
Vedeniile ciudate insotite de folosirea constanta a imaginilor si ideilor Vechiului Testament pun cartea in categoria celor „prea grele“ pentru multi cititori neavizati. Putini crestini de astazi obisnuiesc sa mediteze la existenta lor si la semnificatia ei prin intermediul unor metafore precum fiara cu sapte capete sau calaretul apocaliptic.
Deoarece limbajul Apocalipsei ne este atat de strain, tindem sa ne concentram pe acele parti ale Noului Testament care ne parvin ca scrieri cu sensuri mai proprii, precum scrisori sau naratiuni.
