Zaharia, alaturi de Hagai si Maleahi - toti trei profeti post-exilici -, incheie filonul revelatiei profetice vechi-testamentare. In comentariul sau pe Zaharia, Leupold (Exposition of Zecharia, p.3) afirma ca finalul vorbirii profetice nu pare a fi un rau care seaca sub arsita soarelui, ci mai degraba o glorioasa si bogata revarsare a revelatiei divine. Bentley ne spune ca, in Noul Testament, "din Zaharia sunt citate treizeci si trei de portiuni de text in cincizeci de locuri diferite. Multe dintre acestea au legatura directa cu Domnul Isus Hristos" (Michael bentley, Building for teh Glory of God, p. 92), iar Baldwin afirma ca "natura aproape enigmatica a unor texte din Zaharia invita la meditatie. Mai ales pasajele care trateaza tema pastorului, care au influentat gandirea lui Isus mai mult decat orice alt pasaj din Vechiul Testament" (Baldwin, Zecharia, p. 198). Prin aceste profetii mesianice, Duhul lui Dumnezeu pregatea inima poporului Sau sa traverseze pustiul perioadei Inter-testamentare si sa pastreze vie asteptarea mesianica. Zaharia aluneca insa mai departe in istorie, spre vremurile in care cei din Iuda si locuitorii Ierusalimului Il vor plange pe Cel pe care L-au strapuns si vor pregati astfel A Doua Venire a lui Hristos, cand va domni din Ieruslaim peste intreg pamantul.
