Tovarasul cu voce calda cu care umblam atat de linistiti si in a carui companie ne desfatam asa de mult poate fi un inger al lui Satan, pe cand omul cu o vorbire aspra, directa, pe care il ocolim, poate fi insusi profetul lui Dumnezeu trimis sa ne avertizeze impotriva pericolului si a pierderii vesnice.
In efortul nostru de a face lucrarea Domnului, adesea pierdem legatura cu Domnul lucrarii si literal, ii obosim si pe oamenii nostri. Am auzit nu doar un singur pastor laudandu-se ca biserica lui era una “vie”, aratand spre agenda incarcata, ca dovada: cate o activitate in fiecare seara si mai multe intalniri in timpul zilei. Desigur ca lucrul acesta nu demonstreaza nimic altceva decat ca pastorul si biserica sunt ghidati de o filosofie spirituala gresita. Mare parte a acestor activitati devoratoare de timp sunt inutile, iar altele de-a dreptul ridicole. „Dar”, spun castorii inflacarati care conduc custile de veverite religioase, „acestea asigura partasia si tin oamenii uniti”.
La aceasta voi raspunde ca ceea ce asigura nu este deloc partasie si daca acesta este cel mai bun lucru pe care biserica il are de oferit ca sa tina oamenii impreuna, atunci nu este o biserica crestina in sensul nou-testamenta al cuvantului. Centrul atractiei intr-o adevarata biserica este Domnul Isus Hristos. Cat despre partasie, sa-L lasam pe Duhul Sfant sa ne-o defineasca: „Ei staruiau in invatatura apostolilor, in legatura frateasca, in frangerea painii si in rugaciuni” (Fapte 2/42)
Omul lumesc niciodata nu se poate odihni. El trebuie mereu „sa se duca undeva” si mereu are „ceva de facut”. Acesta este o consecinta a Caderii, un simptom al unei boli profunde, si cu toate acestea, conducerea religioasa oarba se ingrijeste de aceasta agitatie teribila in loc sa incerce sa o vindece prin Cuvant si prin Duhul Sfant.
Daca multele activitati in care se angreneaza biserica obisnuita ar duce la mantuirea pacatosilor sau la desavarsirea sfintilor, acestea s-ar justifica cu usurinta si triumfator; dar ele nu duc spre asa ceva. Observatiile mele m-au condus spre convingerea ca multe, poate majoritatea activitatilor in care se angreneaza o biserica obisnuita, nu contribuie in niciun fel la infaptuirea adevaratei lucrari a lui Hristos pe pamant. Sper ca gresesc, dar ma tem ca am dreptate.
