Cu mult timp in urma am decis ca prefer sa cunosc adevarul decat sa fiu fericit in ignoranta.
Daca nu pot avea si adevarul si fericirea, vreau adevarul.
In cer vom avea destul timp sa fim fericiti.
Orice obiectie adusa celor care duc mai departe crestinismul vitelului de aur actual este intampinata cu un raspuns triumfator: „Dar ii castigam!” sunt castigati pentru ce? Pentru adevarata ucenicie? Pentru purtarea crucii? Pentru renuntarea la sine? Pentru separarea de lume? Pentru rastignirea firii? Pentru trairea in sfintenie? Pentru nobletea caracterului? Pentru dispretuirea comorilor lumii? Pentru autodisciplina dura? Pentru dragostea fata de Dumnezeu? Pentru dedicarea totala fata de Hristos? Bineinteles, raspunsul la toate aceste intrebari este nu.
Amintiti-va intotdeauna urmatorul lucru: nu poti purta o cruce impreuna cu altcineva. Chiar daca un om este inconjurat de o multime mare de oameni, crucea sa este numai a lui si purtarea ei il separa. Societatea este impotriva lui, altfel nu ar mai avea nici o cruce. Nimeni nu este prieten cu omul care poarta o cruce. „Atunci toti ucenicii L-au parasit si au fugit”.
Singuratatea crestinului apare in urma faptului ca el umbla cu Dumnezeu intr-o lume lipsita de evlavie, o umblare care deseori trebuie sa il indeparteze de partasia crestinilor buni, cat si de cea a lumii neregenerate. Instinctele lui date de Dumnezeu striga dupa tovarasia cu alti oameni la fel ca el, oameni care ii pot intelege dorintele, aspiratiile, cufundarea lui in dragostea lui Hristos, si deoarce in cercul lui de prieteni sunt atat de putini cei care impartasesc experientele lui interioare, este fortat sa umble singur.
Slabiciunea atat de multor crestini moderni este ca se simt ca acasa in aceasta lume. In efortul lor de a trai o viata linistita, s-au „ajustat” societatii neregenerate, si-au pierdut caracterul de pelerin si au devenit o parte esentiala chiar a ordinii morale impotriva careia au fost trimisi sa protesteze. Lumea ii recunoaste si ii accepta pentru ceea ce sunt. Acesta este cel mai trist lucru care poate fi spus despre ei. Ei nu sunt singuri, dar nici sfinti nu sunt.
